„Gabbie! O, ești ca și moartă!” Emery a sărit peste mine. „Ouff,” mi-am frecat ochii ca să întâlnesc privirea nedumerită a prietenei mele. „Ce-am făcut?” „Ai dispărut, asta ai făcut,” a venit vocea lui Blair. „Așa… poveste lungă?” am chicotit nervos. „Ăh-hî, avem timp. Poate nu atât cât avem nevoie ca să fim la castel pentru micul dejun.” Blair s-a strecurat în sacoul ei. „La castel?” m-am întors