Dintr-odată, se simți de parcă temperatura din jur scăzuse cu câteva grade. Bărbatul era înalt și arăta ca un zeu grec. Stătea în spatele ei, impunător, emanând o aură intimidantă. Charlotte își mușcă buza cu putere. Își ținea respirația, subconștient. Prin reflexia oglinzii din lift, îl văzu pe bărbat fixând-o cu o privire tăioasă. Arăta ca un leu care își privește prada. Repede, repede! Charlotte privi numerele care licăreau pe ecranul liftului, sperând să scape cât mai curând din acel loc sufocant. Treisprezece, doisprezece, unsprezece, zece... Număra în gând, iar inima îi bătea nebunește. Fără ca ea să știe, Zachary se apropia încet de ea. Ding! În sfârșit, liftul ajunse la parter. Imediat ce ușile se deschiseră, țâșni afară. Se grăbea atât de tare, încât se împiedică și căzu. Buf! Se prăbuși cu fața în jos, întinsă ca o broască. Toți cei de afară ahmară șocați. Câțiva angajați care tocmai ieșiseră din liftul obișnuit își acoperiră gura și chicotiră. Charlotte se simți atât de rușinată, încât îi venea să intre în pământ. Se ridică stângaci și fugi afară, acoperindu-și fața. În urma ei, bărbatul îi privi silueta care se îndepărta, în timp ce un zâmbet batjocoritor îi flutură pe buze. Charlotte crezuse că petrecerea de bun venit va fi o cină la restaurant, dar se dovedi a fi o sesiune de băut la „Sultry Night”. Spre surprinderea ei, Wesley era și el acolo. Aceasta este reuniunea departamentului administrativ. De ce se află aici cineva de la Resurse Umane? Charlotte nu era încântată de situație, dar colegii ei erau de față, așa că nu putea să-l dea afară cu brutalitate. Wesley se prezentase deja colegilor. Comandase, de asemenea, sticle de băutură scumpă, care erau acum așezate pe masă. Un coleg luă cuvântul: „Domnule Holt, băutura asta costă peste opt mii. Nu ar trebui să facem asta noii noastre colege.” „Nu știați?” Wesley rânji. „Charlotte este o moștenitoare. E bogată. Pe vremuri, putea să plătească băutura tuturor celor de aici, din Sultry Night. Astea nu înseamnă nimic pentru ea.” „Oh? Serios?” Câteva colege deveniră curioase. O înconjurară pe Charlotte și o bombardară cu întrebări. „Charlotte, ești o moștenitoare? Ce neașteptat!” „Nu...” „Ba da, sigur că ești.” Wesley o întrerupse grosolan și chicoti. „Singura fiică a celui mai bogat om din orașul H, Richard Windt. Ați auzit de el, nu?” „Richard Windt? Cel care a sărit de pe o clădire acum patru ani?” rosti un bărbat. „Nu e de mirare că numele Windt îmi suna foarte cunoscut.” „Parcă am citit știrile. Familia Sterling a rupt logodna fiului lor cu domnișoara Windt, iar apoi ea a venit la Sultry Night și și-a petrecut noaptea cu un gigolo travestit. Ăă, e adevărat?” Colegii se uitau fix la ea, cu priviri în care se amestecau curiozitatea, entuziasmul și uimirea, așteptând răspunsul ei. Charlotte se simțea sufocată de ei. Refuzând să mai suporte, se ridică să plece. Managerul departamentului administrativ, Roy Young, o opri și îi dojeni pe ceilalți. „Ce faceți? Așa vă tratați noua colegă? Vom lucra împreună pe viitor, așa că vă rog să încetați cu tachinările.” „Bine, scuze.” Îi cerură scuze lui Charlotte imediat. În momentul în care Charlotte întâlni privirea amuzată a lui Wesley, scăpă din separeu fără să scoată o vorbă. Voia să fugă de trecut și să-și înceapă viața din nou, dar trecutul continua să o bântuie. *Nu voi scăpa niciodată de el, nu-i așa?* Charlotte trase adânc aer în piept pentru a se calma. „Ce s-a întâmplat? A fost chiar atât de insuportabil?” Wesley veni după ea și rânji disprețuitor. „Cum ai de gând să supraviețuiești, hm?” „Ai făcut-o intenționat.” Charlotte se uită urât la el. „M-ai angajat intenționat și m-ai pus să fac cinste colegilor ca să fiu umilită. Faci asta ca să te răzbuni pe mine!” „Exact”, răspunse Wesley, dând din cap cu un rânjet. „Am comandat mâncare și băutură de câteva sute de mii doar pentru tine.”