Îmi termin ziua de școală și mă îndrept spre dulapul meu. Jason mă duce azi, pentru că ne rotim cu mașina la școală. E săptămâna lui. Reordonez cărțile ca să iau acasă ce-mi trebuie pentru teme, când o umbră cade peste dulapul meu. Ridic ochii și dau de ochii albaștri glaciali ai lui Alpha Rik. Super! Ce mai vrea viitorul meu alpha? Îmi înfrânez nerăbdarea și iritarea. N-are rost să-l enervez pe cel de care probabil voi fi legată toată viața. Respir adânc, "Alpha, cu ce vă pot ajuta?" Personal, cred că m-am descurcat de minune să par neinteresată, dar totuși politicoasă. "Salut, frumoaso, nu cred că te-am mai văzut pe aici." Serios? Asta e replica lui de agățat? Ca și cum n-am fi mers la aceleași școli TOATĂ viața? Îmi pun cel mai bun zâmbet fals, "Cred că nu m-ați văzut. E cam greu să vezi dincolo de toți fanii dumneavoastră adoratori." Închid dulapul și mă sprijin cu umărul de el, cu fața spre el. Mă decid să mă distrez puțin și clipesc din ochi. "Sunteți un alpha, nu?" întreb, asigurându-mă că-i dau cea mai bună privire cu ochi mari și strălucitori. "Sunt, drăguță, dar nu te lăsa intimidată de aura mea. Am auzit că poate fi copleșitoare." Uau! Tipul ăsta chiar are o părere bună despre el. Până și Artemis pufnește în râs în capul meu. Gluma e pe seama lui. Gardienii sunt complet imuni la aura sau comanda Alpha. Tatăl meu spune că e pentru că, în trecut, alpha începeau să țină prea mult la gardienii lor, așa că le ordonau să se dea la o parte într-o luptă, permițând Alpha-ului lor să fie rănit sau chiar ucis. Cu timpul, comanda Alpha nu a mai funcționat asupra noastră. Cred că nu va trebui să-mi fac griji în privința asta cu alpha-ul ăsta, nu că ar ști măcar cine sunt sau ar aprecia sacrificiul familiei mele. Și, deși pot simți aura lui Rik, mă spală pur și simplu. Dar n-am de gând să-l las pe nesimțitul ăsta să știe cine sau ce sunt. "O, uau", îmi duc mâna la inimă, ca și cum aș încerca să-mi țin palpitațiile sub control, "Îmi pare bine să vă cunosc." Artemis chicotește în capul meu, "O dai un pic cam pe față, nu crezi?" Poate că da, dar, sincer, un alpha ar trebui să-și cunoască membrii haitei. Ar fi insultător că nu mă recunoaște în circumstanțe normale, dar faptul că familia mea a dat atât de mult pentru a lui și nici măcar nu știe cine sunt? Ei bine, pur și simplu mă scoate din sărite. Întinde mâna să o strângă pe a mea, "Sunt Rik, moștenitorul Alpha al Haitei Canyon Ridge, poate ai auzit de mine?" Îmi mișc gura în cel mai convingător 'O' pe care-l pot aduna și încerc să par și mai agitată. "O, o, uau, îmi pare bine să vă cunosc", și-i strâng mâna. Ce nu mă așteptam era să simt un șoc, ca un curent electric care-mi străbate mâna, făcându-mi pielea de găină pe brațe. Nu a fost neplăcut, dar foarte neașteptat. Rik pare surprins pentru o clipă și mă întreb dacă a simțit și el. Ciudat. Poate e electricitate statică de la dulap. Îmi ține mâna și se uită la mine așteptător. Mă întreb ce așteaptă și de ce nu-mi dă drumul la mână, când în cele din urmă vorbește. "E obicei la noi să te prezinți după ce cineva se prezintă ție." Îmi zâmbește șarmant, ca și cum a face femeile să rămână fără cuvinte e o întâmplare de zi cu zi pentru el. Și posibil că e. E înconjurat de adulatori tâmpiți toată ziua, în fiecare zi, nu poate fi atât de greu să-i facă să rămână fără cuvinte. Totuși, eu nu sunt unul dintre membrii menajeriei lui vesele, așa că eram pe punctul de a mă prezenta când sunt salvată de Jason. "Hei Ca-", îl întrerup înainte să-mi spună numele. "Hei Jason, îl cunoști pe Alpha Rik?" întreb și-i arunc o privire ucigașă, pe care sper să o interpreteze corect. Jason îmi aruncă o privire de 'ce naiba?', înainte de a se întoarce spre Rik. "Desigur. Alpha Rik e din haita mea și e viitorul meu alpha." Sunt ATÂT de recunoscătoare pentru Jason acum. Poate că nu știe de ce mă comport ca o idioată, dar merge cu mine. "Alpha", îl salută pe Rik înclinându-și capul, arătându-și gâtul în semn de supunere. "Jason", Rik dă din cap către Jason. "Tocmai făceam cunoștință cu prietena ta aici." Se întoarce spre mine. "Deci, drăguță, cum te cheamă și din ce haită ești?" Ok, acum mă enervez. Chiar habar n-are cine sunt. Cu coada ochiului, îl văd pe Jason tresărind. E timpul să termin cu asta. "Ce te face să crezi că nu sunt din haita ta?" Îl ridic o sprânceană, trecând de la inocentă la sarcastică. Se uită la mine cu aerul tipic condescendent al unui alpha, ridicându-și propria sprânceană înapoi. "Păi, drăguță, cunosc fiecare membru al haitei mele și nu te cunosc pe tine." Și acum e timpul să-l pun la punct pe nesimțitul ăsta arogant. Mă aplec spre el, punându-mi mâna pe pieptul lui. Pe pieptul lui foarte sculptat și cald. Doamne, alpha sunt făcuți din granit? Mă forțez să nu-mi plimb mâna mai mult pe corpul lui ca să văd dacă e totul la fel de tare și sculptat. Concentrează-te, Car. Mă ridic pe vârfuri și-mi duc gura spre urechea lui. Din fericire, înțelege aluzia și se apleacă și el spre mine, ca să pot șopti la urechea lui, "Păi, evident că nu cunoști FIECARE membru. Și nu mă cheamă Drăguță." Sunt destul de sigură că i-am auzit inspirația rapidă, în timp ce mă întorc pe călcâie și încep să plec. "Hai Jay, trebuie să ajung acasă." ………….. Odată ce suntem în mașină, Jason se uită la mine, "Ok, vrei să-mi spui despre ce a fost vorba? De ce îl lași pe Alpha Rik să creadă că ești dintr-o altă haită?" "Nu-l las", insist. Adică, serios, Rik a început conversația aia. Evident că habar n-are cine sunt și apoi o să stea acolo și o să încerce să-mi spună că știe fiecare membru al haitei lui? "Nu o să las asta așa, Jay. De ce aș face-o? E viitorul Alpha al haitei noastre. Dacă o să fie arogant, ar trebui măcar să poată să-și susțină vorbele. L-ai auzit. Nici măcar nu știa că sunt din haita lui." "Atunci de ce nu-i spui pur și simplu?" Mă uit la cel mai bun prieten al meu cu gura căscată. "Glumești, nu?" "Doar spun, ai grijă, Car," se uită la mine implorator. "De ce Jay? Că și-ar putea da seama cine sunt și s-ar supăra pe mine? Nu e ca și cum aș greși aici. Și să fim sinceri, sunt destul de sigură că, dacă ar fi o luptă, l-aș putea bate. Nu că Alpha Anders m-ar lăsa vreodată să mă lupt cu el." Prietenul meu se uită la mine în timp ce cotește pe drumul lung și șerpuit spre casa mea, "Doar spun, cel mai probabil vei fi lipită de el la un moment dat, cel mai bine e să nu-l transformi în dușmanul public numărul 1 înainte de asta. Va găsi o modalitate de a-ți face viața mizerabilă." Are un punct de vedere. Când Rik va deveni Alpha, dacă nu mi-am găsit sufletul pereche, rolul meu de gardian al său va începe oficial. Apoi aș putea rămâne blocată cu Alpha Playboy și cu toată suita lui cine știe cât timp. Nici măcar nu vreau să mă gândesc la ce ar trebui să văd sau să aud ca să petrec genul ăsta de timp cu el. UGH! "Ok, Jason, ai dreptate. Dacă se va apropia din nou de mine, voi fi drăguță." Cel mai bun prieten al meu îmi aruncă o privire care spune că nu mă crede. "Ce? Pot să mă joc frumos în nisipar." Jason pufnește și spune, "Da, dar numai dacă e nisipul tău și ai toate jucăriile." Dau din umeri. "Care-i ideea ta?" Doar clatină din cap în timp ce oprește și mă lasă la casa mea. "Ne vedem mâine." Îi fac cu mâna și intru în casă ca să mă pregătesc pentru antrenamentul de după-amiază cu tatăl meu.