Tata mă privește pieziș. „Dacă ar fi după mine, aș prelungi-o, dar depinde de tine, acum că te-ai pus pe picioare.” Zâmbesc la tata și, când tragem în fața casei, se întoarce spre mine. „Și... s-ar putea să fii dispusă să-i ierți mult mai repede decât sunt eu.” „De ce spui asta?” „Liam ți-a lăsat un cadou duminică, atunci când a fost aici. Ei bine, cred că este produsul final al cadoului pe car