Lucas
Deci, iată-mă, întins pe canapeaua asta nenorocită, plină de noduri, din cabană, încercând să mă relaxez, dar creierul meu? Oh, nu. Pune la cale o lovitură de stat în toată regula. Ochii mei tot fug spre ușă, de parcă Aria ar intra val-vârtej, supărată și superbă, cu ochii ei verzi și blânzi. Măi, felul în care s-a uitat la mine mai devreme? Era ca și cum aș fi lovit personal un cățeluș. Tri
















