Lucas În sfârșit, tragem la Shadow Pang Pack, iar inima îmi bate ca și cum aș fi alergat la un maraton blestemat. În timpul călătoriei, am stat ca o statuie, uitându-mă pe fereastră, gândindu-mă la Aria. La fața ei, la râsul ei, la felul în care se uită la mine ca și cum aș fi întreaga ei lume blestemată. Da, deja mi-e dor de ea. E patetic, dar fie. Acum, însă? Acum, realitatea mă lovește drept în