— Bunicul tău a plătit pentru toate astea? am întrebat eu cu o voce înăbușită, în timp ce stăteam vizavi de el la masa noastră într-un restaurant elegant cu un nume pe care nici măcar nu-l puteam pronunța, dar mâncarea a compensat pentru numele oribil.
Gabriel a dat ochii peste cap. — Asta înseamnă un cadou, Pistruie.
Am clipit, neconvinsă. — Momentul ales este doar puțin suspect.
— De ce?
— E din
















