Gabriel purta o cămașă albă mototolită peste pantalonii negri de trening cu care dormea, și eram sigură că câțiva nasturi erau încheiați greșit, fiindcă se îmbrăcase în grabă ca să deschidă ușa vilei noastre. În timp ce stăteam în spatele ușii închise a uneia dintre camerele goale de la parter, căutând prin bagaje ceva de îmbrăcat ca să ies repede afară, nu mă puteam gândi decât la vocea de afară.
















