Fața Violetei tresări. Încercă zadarnic să apuce telefonul. Fata mări imaginea cu obediență. Ochii i se dilatară. „E un M”, scăpă ea. „Mic, dar e acolo!” Un fior străbătu mulțimea. „Ăsta-i semnătura designerului, nu? M-ul?” șopti cineva, destul de tare încât să nu fie un șoptit. „Scrie M. La naiba, chiar e designul Mirabellei!” Fața Violetei se transformă din alb ca varul în roșu ca racul în două