Maxilarul lui Ashton se încleștase atât de tare încât am crezut că-și va ciobi o măsea. Una dintre mâinile lui tresărea, de parcă murea să mă apuce, dar se prefăcea că e calm. M-am uitat fix la el. El s-a uitat fix înapoi. Niciunul dintre noi nu a clipit. Era o remiză mexicană, doar că nimeni nu avea o armă. Luminile se stinseseră – fuseseră mereu atât de slabe? Casa lui inteligentă și proastă pro