OLIVIA Să mă întorc acasă era ciudat și familiar în același timp. Fiecare cameră în care intram mă umplea de nostalgie și amintiri vii cu bunica mea și cu mine. Casa era murdară și plină de praf. Pereții aveau nevoie de vopsea, iar podelele trebuiau frecate. Mi-am șters lacrimile cu asprime în timp ce curățam. Am plâns destul la cimitir; era timpul să acționez acum, nu să plâng. S-a auzit o băta