„Mamă...” Valeria n-a putut împiedica lacrimile să-i umple ochii, privind piatra funerară a mamei sale. Și-a ridicat capul, luptându-se să-și rețină lacrimile. Nu voia să-și arate vulnerabilitatea în fața lui Hackett. Nu voia să-i vadă partea slabă. Văzând-o cum se chinuie să-și rețină lacrimile, Hackett spuse cu o voce gravă: „Dacă vrei să plângi, plângi. Nu mai e nimeni aici.” „Dar tu ești aici,