PENTRU—nu știu a câta oară—mi-am recăpătat cunoștința întinzând mâna spre lumină și ignorând întunericul care se prelingea la doar câțiva pași în spate. Mă cheamă, îmi face cu mâna din negura lui neagră, fumurie și densă. Mă ispitește să mă întorc și să adorm pur și simplu. Dar ceva mă roade la ceafă, ca o mâncărime, un fel de senzație interioară care se simte aproape ca al șaselea simț, spunându-