Nu știu de ce mă simt oarecum dezamăgită când văd furtuna spulberându-se încet în ocean. Valurile încetează, în sfârșit, să se mai spargă la fiecare două secunde, iar vântul își domolește ritmul. Nu mai strâng din dinți ca să-i împiedic să clănțăne. Degetele mele simt din nou sângele curgând în interior. Corpul meu nu mai tremură. Mi-am pus deja hainele pe jumătate uscate și am răsuflat imediat uș
















