Nu am avut timp să procesez ce se întâmplă până când mâna lui Marmee îl plesnește pe Pat direct pe ceafă, atât de tare încât acesta cade, la propriu, cu un zgomot puternic pe tejgheaua de lemn. Tresar, simțind durerea în locul lui. Geme tare și clar, scoțând un vaiet ascuțit care ar face pădurea de afară să se cutremure. Adică, nu-l puteam învinui pe om. Marmee are un pumn de speriat. Nu se juca.