Mă uit fix la Knox, așteptând nerăbdătoare un răspuns. Inima îmi bate prea repede pentru cât de relaxată încerc să par.
El își menține privirea înainte, degetele i se încordează o dată pe volan înainte de a se relaxa din nou.
„Pentru că am autorizație să o port”, spune el.
Mă încrunt, nesatisfăcută.
„Bine. Dar de ce o ai în mașină?”
„Unde altundeva ar trebui să fie?”
„Ascunsă acasă? Știi tu. Undev
















