Knox e deja la jumătatea scărilor când intru în clădire. Urcă două trepte odată. Mă grăbesc să-l urmez. La următorul palier, scoate telefonul din buzunar, derulează rapid, apoi îl pune la ureche. Nu spune multe. Doar câteva cuvinte scurte. Ceva despre o platformă auto. Numele Aaron. Nu trebuie să aud restul ca să știu despre ce e vorba. Închide chiar când ajung la etajul nostru și stă în fața ușii