Knox e deja la jumătatea scărilor când intru în clădire. Urcă două trepte odată. Mă grăbesc să-l urmez.
La următorul palier, scoate telefonul din buzunar, derulează rapid, apoi îl pune la ureche.
Nu spune multe. Doar câteva cuvinte scurte. Ceva despre o platformă auto. Numele Aaron.
Nu trebuie să aud restul ca să știu despre ce e vorba.
Închide chiar când ajung la etajul nostru și stă în fața ușii
















