Ochii Soraye ard aprig prin ai lui Knox, mai mult din neîncredere decât din durere. Apoi se întoarce să-și ia poșeta de pe canapea și scotocește înăuntru, scoate brelocul și-l aruncă spre masă. Metalul zăngănește de lemn. „Știi unde mă găsești când o să-ți revii în fire”, spune ea, îndreptându-se țâfnoasă spre ușă. „Nu uita actele”, strigă Knox după ea. Ea nu răspunde. Ușa trântește atât de tare î