Parchez mașina într-o alee discretă, ascunsă între două clădiri abandonate, și opresc motorul. Înăuntru, aprob o dată din cap recepționerei – pe jumătate agent de securitate, pe jumătate iluzie de birou de primire – și mă îndrept spre liftul privat din spate. Glisez cardul meu negru de acces prin fața scanerului. Liftul prinde viață cu un zumzet și mă coboară. În secunda în care ușile se deschid,