Stephanie coborî la parter pentru a lua prânzul.
Bucătăria îi pregătise toate mâncărurile preferate. Spusese că nu-i este foame, dar de îndată ce mirosurile familiare o loviră, nu se putu abține. Gustul de acasă.
Nu mai mâncase așa ceva de doi ani de când se afla în Long Harbor, iar acum că era în fața ei, nu se putea opri.
Devoră mâncarea în timp ce servitorul o privea cu uimire, evident șocat de
















