Cortina extravagantă de la pat, cu model de crini regali, este pe jumătate trasă, și o aromă romantică plutește prin deschizătură. Andrea deschide ochii grei. Simte că-i explodează capul și o dor toate oasele, ca și cum ar fi fost dezmembrată și reasamblată. Ce caută ea aici? Se dă jos cu greu din pat și calcă desculță pe covorul întunecat, cu model complex. Iese din cameră și se lasă purtată pe hol către o lumină slabă de la capăt. Împinge ușa întredeschisă, descoperind că lumina vine de la un ecran gigantic de pe perete. Fața i se înroșește, sângele îi fierbe când vede imaginile incendiare de pe ecran. Un bărbat și o femeie dezbrăcați sunt prinși într-o partidă intensă de amor, inconștienți de tot ce-i înconjoară. Femeia e o frumusețe cu spatele alb și zvelt și păr blond. Are picioare lungi și subțiri și le contorsionează în diverse poziții indecente. Bărbatul din video o apucă de bărbie și îi întoarce capul spre cameră. Cu o privire brutală, își apleacă brusc capul spre urechea ei și murmură ceva. Andrea își ține respirația, dar nu aude nimic. Apoi își dă seama că filmul e pe mut. Nu se aud nici gemete, nici suspine care să te facă să roșești, dar imaginea e suficientă ca să o facă pe Andrea să se aprindă. Fața i-e atât de roșie încât i se pare că-i plesnesc venele. Apucă clanța metalică a ușii cât de tare poate ca să reziste impulsului de a sări în video și de a o strangula pe femeie. Dar nu poate, pentru că femeia de acolo e ea însăși. Iar bărbatul e soțul ei. „Nu-i minunat?”, un glas extrem de sinistru răsună în camera mare și luxoasă. Soțul ei stă așezat pe canapeaua jacquard, cu spatele la ea. Are o tunsoare impecabilă și poartă un costum făcut pe comandă, care emană subtil putere și bogăție. „Deloc. Femeia are o față jalnică și bărbatul e groaznic în ceea ce face”, Andrea își întoarce ochii și răspunde ca și cum ar fi vorba de un film notoriu și dezgustător. Un râs profund și sonor se răspândește prin cameră și vocea lui îi bubuie în piept: „Adevărul e că te-ai furișat în patul meu, ți-ai deschis picioarele și m-ai implorat în fel și chip.” În umbră, își încrucișează picioarele și învârte vinul în pahar. Sorbește încet, savurând vinul în timp ce vorbește, bucurându-se de poziția în care se află. Andrea crede că se comportă ca un porc. Vorbește despre pornografie ca și cum ar fi un clasic de colecție, demn de a fi urmărit iar și iar. Orice tip normal ar vrea să se descarce uitându-se la astfel de scene erotice. Andrea se uită fix la ceafa soțului ei: „Crede ce vrei, dar îți spun că mai degrabă aș dormi lângă un cadavru într-un sicriu decât să mă culc cu tine.” Vocea îi tremură de furie. Cât de dezgustător și de înfumurat e să facă un video cu ce s-a întâmplat aseară și apoi să-l ruleze pe ecranul mare! Andrea se uită dincolo de canapea și observă mai multe coli de hârtie de dimensiuni legale pe masa albastru închis. Cuvintele mari „ACORD DE DIVORȚ” sunt clare ca lumina zilei. Se mișcă încet înainte ca să verifice dacă actele au fost semnate. „Ești supărată că n-am cerut destul aseară?”, întreabă el, incredul. „Sau te-ai hotărât să mă seduci jucând-o pe greu de obținut?” „Gândește ce vrei.” „Sau poate vrei să-mi furi sperma și să rămâi gravidă ca statutul tău de soție să fie incontestabil?” Andrea oftează: „Tot ce trebuie să faci e să semnezi hârtia.” O semnătură ar rezolva totul. Andrea își întinde gâtul și vede linia goală, nesemnată, de la baza paginii. Deși crede că e vanitoasă și nedemnă să-i fie soție, el n-a semnat actele de divorț, așa cum se aștepta ea. „Vino aici.” Bărbatul se uită la Andrea și la actele de divorț și o idee proastă îi vine în minte. Zâmbește ironic la ea: „Îți dau două variante. Rupe actele sau dă volumul la video.” Să dea volumul? Lumina albastră de pe ecran inundă fața Andreei în camera slab luminată. Bărbatul și femeia din video încă se iubesc și o fac cu patos. Nu vrea să se gândească ce s-ar întâmpla dacă ar da volumul; nu trebuie să audă ca să știe cât de primare și de provocatoare sunt gemetele lor. Bărbatul din video, care acum stă în fața ei, o face ca și cum n-ar mai fi fost niciodată cu o femeie și e atât de excitat încât ea încă se simte rănită. Se uită la telecomandă și la actele de divorț de pe masă. Nu ezită. Se duce drept la masă și ia telecomanda. Ecranul gigantic se face negru în secunda în care apasă pe buton. Bang! Ușa întredeschisă se trântește și două cameriste cu expresii severe, în fuste scurte, negre, intră în cameră. O femeie de vârstă mijlocie, cu pomeți înalți, intră în față și se înclină cu scuze. „Domnule Hamilton, îmi pare foarte rău că vă dau o veste atât de proastă”, spune ea. „Aseară, doamna Hamilton a uitat să-și ia medicamentele și a devenit paranoică și instabilă. I-a sunat pe Aitkens și le-a spus că divorțează de dumneavoastră.” Un divorț între Andrea și soțul ei e o chestiune serioasă pentru familiile lor; căsătoria a fost aranjată cu grijă ca să consolideze statutul social de elită al familiilor și un divorț s-ar putea dovedi dezastruos. Din ziua în care s-a născut, Andreei Aitkens i s-a insuflat ideea că singurul ei scop în viață e să se căsătorească cu unul dintre bărbații Hamilton. Ca și celelalte trei fete Aitkens, trebuia să exceleze în arte plastice, pian, echitație, literatură și franceză, printre alte materii potrivite cu statutul ei de viitoare doamnă Hamilton. După cum știe orice familie de elită, Hamiltonii au o putere de neegalat atât în guvern, cât și în afaceri private. A deveni un Hamilton garantează o viață ușoară, luxoasă, cu o bogăție nesfârșită. Acum trei ani, fetele din clasa superioară din oraș s-au luptat să obțină aprobarea și permisiunea domnului și doamnei Hamilton de a se căsători cu fiul lor. Fiecare familie importantă și-a încurajat fiicele să câștige favoarea Hamiltonilor, sperând să asigure o alianță cu familia puternică. Andrea a învins și nunta ei a fost la fel de spectaculoasă și de importantă ca o nuntă regală. „Un divorț?”, întreabă soțul ei. În cele din urmă, se ridică de pe canapea și umbra lui lungă cade pe Andrea. Cameristele o apucă de brațe și o obligă să stea nemișcată și să-l vadă apropiindu-se pas cu pas ca o fantomă. Prezența lui impunătoare se intensifică pe măsură ce se apropie. Fiecare parte a lui – ochii adânci, întunecați, nasul acvilin, buzele pline, senzuale – arată la fel de perfect ca și cum ar fi fost sculptat de zei. O apucă pe Andrea de maxilar cu o strânsoare ca de menghină și ea tremură la forța lui. „Deci o joci pe greu de obținut”, spune el. „E păcat că nu mă pot excita pentru tine fără ajutor. Poate data viitoare încerci altceva?” Sugerează că ea l-a drogat aseară? Andrea râde: „Dacă asta simți cu adevărat, atunci nu e nevoie să mai păstrăm această căsnicie falsă. Nu ești de acord, domnule Hamilton?” Atitudinea Andreei, nici respectuoasă, nici umilă, le face pe cameriste să gâfâie. Nimeni nu-i vorbește niciodată lui Lance într-un mod atât de insolent. Doamna Hamilton trebuie să fie cu adevărat nebună ca să-i vorbească așa. Cameristele o țin de brațe mai strâns, gata să o scoată afară din cameră. Înainte ca Lance să poată răspunde, majordomul intră cu forța, agitat și gâfâind: „Domnule Hamilton. E vorba de doamna Hamilton. A divulgat vestea despre divorț și presa asaltează poarta din față.” Lance își strânge ochii și fața lui devine periculoasă. Femeia care stă în fața lui se uită la el, cu privirea neînfricată și mândră. Nu vede nici urmă din obsesia ei trecută pentru el. Grija și dragostea au fost înlocuite cu dispreț și aversiune. Aversiune? Lance zâmbește blând la majordom și îi aruncă soției sale o privire amenințătoare. Ea se uită înapoi, cu ochii aprinși și intenși ca o panteră feroce care se pregătește să sară pe pradă. Femeia asta s-a schimbat.