PUNCTUL DE VEDERE AL EVELOR Sala de bal sclipea ca-n basme, dar eu mă simțeam departe de a fi magică. Inima-mi era grea, ca și cum cineva o umpluse cu pietre. Bunicul lui Max mă ținea de braț în timp ce ne croiam drum prin mulțime și, sincer, strânsoarea lui era singurul lucru care mă împiedica să fug. Fiecare zâmbet fals pe care-l schițam îmi făcea fața să mă doară. Fiecare râs se simțea greșit î