Punctul de vedere al lui Max Nu mă puteam mișca de la ușa Sarei. Simțeam că picioarele mi-au încremenit pe podea, grele ca niște pietre. În cameră era o liniște atât de mare, încât auzeam ceasul vechi de pe peretele ei, tic-tac-ticăind neîncetat. Sara stătea acolo, îmbrățișându-se strâns, uitându-se la mine ca și cum se temea că voi dispărea dacă clipește. Trebuia să spun ceva. Tăcerea era prea ap