POV-ul EVĂI Parcă pereții se strâng asupra mea. Fiecare respirație e o luptă. Inima mea? E făcută bucăți. Oriunde mă uit, sunt titluri, șoapte și comentarii. Sunt ca niște cuțite, care taie în răni pe care credeam că le-am vindecat. Dar durerea nu a dispărut niciodată cu adevărat. Doar se ascundea, așteptând să revină mai rea ca niciodată. Dar durerea, agonia, nu au plecat niciodată cu adevărat. D