Punctul de vedere al Sarei Nu puteam respira. Mă durea pieptul. Mâinile îmi tremurau. Camera asta luxoasă din jurul meu părea prea mică, de parcă pereții se apropiau. Singurul sunet era ticăitul ăla prostesc al ceasului vechi de pe șemineu, ca și cum totul ar fi fost normal. Dar nimic nu mai era normal. Nimic. Am apucat scaunul de lângă mine atât de tare încât mi-au albit degetele. Catifeaua moale