PUNCTUL DE VEDERE AL SAREI Nu mă puteam opri din zâmbit. Țipetele Evei încă îmi sunau în urechi. Felul în care implorase și se rugase, lacrimi șiroindu-i pe față în timp ce fetele o băteau, era mai bine decât orice aș fi putut visa. Mica ei lume perfectă se prăbușise în sfârșit, și eram aici să urmăresc fiecare secundă. Cumva, sufrageria părea mai caldă, mai primitoare. Poate era felul în care soa