Wilbur chicoti. "Sigur. Voi încerca să mă abțin." "Eu și Blake am decis să organizăm nunta la Stațiunea Insulară Southlake pe data de șaisprezece a acestei luni și te invităm și pe tine", spuse Yvonne. Wilbur tăcu o bună bucată de vreme înainte de a spune: "De ce mă inviți?" "Ca să vezi cât de perfecți suntem eu și Blake unul pentru celălalt, bineînțeles. Îi invităm pe toți membrii elitei din Seechertown. Sigur nu vei îndrăzni să-ți arăți fața, nu-i așa?" spuse Yvonne cu mândrie. Wilbur zise pe un ton ușor: "Deci vrei doar să mă umilești." "Nu-i spune așa! Voiam doar să știi că nu ai meritat niciodată o fată drăguță ca mine. Ești un laș dacă nu vii. Bastardule." Wilbur înțelese unde bătea ea. Yvonne se răzbuna pe el. Știa că cele cinci milioane de dolari le fuseseră utile celor din familia Willow, dar nu era dispusă să recunoască. De aceea făcea eforturi mari să-l umilească și să-l doboare, pentru a părea ea mai presus. Voia să dovedească faptul că luase decizia corectă de la bun început. Ce glumă! Wilbur oftă: "Voi fi acolo la timp." Acestea fiind spuse, închise telefonul. Chiar în acel moment, ușa casei fu împinsă și Faye intră cărând o sacoșă cu cumpărături. "Bună, Șefu'", spuse Faye cu respect. Wilbur zâmbi ușor. "Ai fost la cumpărături?" "Nu am vrut ca mesele dumneavoastră să fie prea simple", spuse Faye. "Mulțumesc. Nu trebuia", o liniști Wilbur. "Ba bineînțeles că trebuia! Și eu trebuie să mănânc." Faye se schimbă în papuci și așeză cumpărăturile în frigider înainte de a urca la etaj să se schimbe în haine de casă. De data aceasta, purta o rochie de mătase care îi ajungea până la glezne. Decolteul era adânc, expunându-i umerii fini. Părul îi era prins într-un coc, făcând-o să arate ca o soție înstărită. Faye era cu adevărat o femeie cu gusturi alese când venea vorba de modă. "Mă duc să pregătesc cina", îl informă Faye pe Wilbur cu un zâmbet înainte de a se îndrepta spre bucătărie. Wilbur dădu din cap în timp ce se așeză în sufragerie și se uită la televizor. Foarte curând, Faye pregăti o mâncare de pui cu mazăre și piure de cartofi. Era o masă simplă, dar arăta delicios. După ce aranjă masa, Faye se așeză elegant. O femeie ca ea avea o manieră grațioasă chiar și atunci când mânca. "Nu știu să gătesc prea multe feluri. Îmi pare rău", expresia lui Faye era plină de scuze în timp ce vorbea. Wilbur se grăbi să spună: "Oh, este deja minunat." După ce spuse asta, se apucă de mâncat, gândindu-se în sinea lui că farmecul unei femei precum Faye era mai mult decât puteau îndura majoritatea oamenilor. Faye se uită la Wilbur după câteva înghițituri. "Șefu', am descoperit o problemă." "Ce problemă?" întrebă Wilbur în timp ce mesteca. Faye puse furculița jos, făcu o pauză de un moment și spuse: "Câțiva dintre directori au copiat în secret hard disk-ul lui Blake după ce au intrat în Woods Corporate și am descoperit că are o propunere numită Willow Corp." "Ce propunere e aia?" "A cercetat situația financiară a Willow Corp și plănuiește să se căsătorească în familia Willow pentru a obține acțiuni ale companiei." "A scris toate astea în propunere?" Lui Wilbur îi venea destul de greu să creadă. Faye clătină din cap. "Nu exact, dar erau chestii despre căsătoria cu Yvonne Willow, reprezentanta companiei. Ideea e că plănuiește să se însoare cu ea și să cumpere acțiuni ale companiei până devine acționar majoritar, înainte de a divorța. Are chiar și cererea de divorț redactată. Este foarte detaliată. Sunt destul de sigură că va încerca să uzurpe legal întreaga companie." Wilbur rămase uimit. Deși se gândise la asta, nu se aștepta ca Blake să fie atât de meticulos. Nici măcar nu se căsătoriseră încă, dar el deja pregătise actele de divorț. După o scurtă pauză, Wilbur îi întinse farfuria lui Faye. "Mai pot primi niște cartofi, te rog?" Faye îi umplu farfuria, iar Wilbur se apucă din nou de mâncat. Faye nu se mai putu abține și întrebă cu voce joasă: "Șefu', dumneavoastră și Woods Corporate..." Wilbur aruncă o privire spre Faye, care privi rapid în jos și continuă să mănânce. Wilbur mai luă o înghițitură. "Yvonne e fosta mea soție. Tocmai am divorțat astăzi, iar ea se recăsătorește cu Blake Woods." Furculița și farfuria lui Faye zdrăngăniră pe podea, sunetul răsunând în aer în timp ce farfuria se făcu țăndări. Nu-și putea crede urechilor. Cât de proastă putea fi Yvonne să divorțeze de Wilbur și să se recăsătorească cu Blake? Acestea fiind spuse, această descoperire răspundea la multe întrebări care o frământaseră în ultimele zile. Deci, acei doi idioți făcuseră un asemenea lucru. Faye își alese cu grijă cuvintele și spuse: "Șefu', nu aveți nevoie de o femeie ca aceea." Wilbur zâmbi. "Strânge toate dovezile pe care le ai. Am promis să particip la nunta lor. Trebuie să le aduc un cadou pe măsură." "Am înțeles." Faye pricepu imediat care era sarcina ei. Îi plângea în tăcere de milă acelor doi idioți. După ce termină cina, Faye duse vasele în bucătărie în timp ce Wilbur își aprinse o țigară și o fumă în tăcere. După ce ea termină, Wilbur spuse: "Ai muncit mult. Du-te și odihnește-te." După aceea, se întoarse în camera lui. Faye rămase puțin fără cuvinte, dar nu putu decât să urce înapoi în camera ei. Se întinse în pat, neputând să înțeleagă de ce Yvonne Willow ar face un lucru atât de stupid. Wilbur avea o sursă nesfârșită de bogăție și se dovedise că avea un fel de abilități supraomenești. Pe deasupra, era și un tip destul de chipeș și viril. După ce l-a cunoscut în ultimele două zile, Faye realizase că era un bărbat destul de manierat. Nu se uita niciodată la corpul ei prea mult timp și nu făcea niciodată lucrurile să fie ciudate între ei doi. Era, într-adevăr, un tip foarte cumsecade. Unde în lume ar mai putea găsi o femeie un soț ca acesta? Nu doar că Yvonne își ratase șansa, dar se înjosise atât de mult încât să facă așa ceva pentru a-l provoca pe Wilbur. Nu, nu era doar idioată. Era iremediabil lipsită de creier. Chiar în timp ce Faye fantaza, îi sună telefonul. Se uită cine o apelează și răspunse. "Domnișoară Yves, am găsit ceva nou la Woods Corporate", spuse secretara ei. "Despre ce e vorba?" "Woods Corporate are probleme cu taxele și contabilitatea, și sunt destul de grave." "Bine. Păstrează dovezile în siguranță și nu-l alarma pe Blake." "Am înțeles, domnișoară Yves." "Oh, și adu-i și pe cei responsabili de la departamentul de taxe, precum și pe cei de la infracțiuni fiscale. Am niște lucruri de raportat." "În regulă, domnișoară Yves." Faye închise apelul și pufni ușor în sinea ei. "Timpul a expirat, Blake și Yvonne. O să regretați asta." Stând în pat, se foi și se răsuci, chinuindu-se să adoarmă. Imaginea feței lui Wilbur îi veni în minte, iar fața i se făcu din ce în ce mai roșie. A doua zi dimineață. Wilbur se trezi la timp, ca de obicei. Se învioră și merse în sufragerie. Acolo îl întâmpină Faye, îmbrăcată într-un costum de birou lila. Fusta creion îi evidenția frumos formele. "V-ați trezit devreme, domnișoară Yves", o salută Wilbur cu un zâmbet. Faye se înclină ușor în timp ce Wilbur se apropie de ea. El observă două cearcăne sub ochii lui Faye, genul care era greu de ascuns chiar și cu corector. "Ce s-a întâmplat? Nu ai dormit suficient aseară?" întrebă Wilbur. Faye se înroși până la gât. Își plecă imediat capul. "Secretara mea a sunat aseară și a spus că există o problemă cu contabilitatea și taxele de la Woods Corporate. I-am invitat pe cei responsabili de la Departamentul de Taxe și Infracțiuni Fiscale să vină în această după-amiază." "Oh. E grav?" Interesul lui Wilbur fu stârnit imediat.