Ea ridică privirea, curiozitatea lăsând loc surprinderii când îl văzu pe unchiul ei Dan stând acolo, cu mâinile în buzunare, cu un zâmbet blând pe față.
„Hei, puișorule”, spuse el, apropiindu-se, îngrijorarea evidentă în ochii lui. Trase un scaun lângă patul ei, picioarele scârțâind ușor pe podea.
„Unchiule Dan!”, exclamă Sophie, încercând să se ridice mai drept. Un geamăt îi scăpă de pe buze, în
















