Gabriel a împins ușa biroului mamei sale, sunetul ascuțit al lemnului lovindu-se de lemn răsunând prin încăperea altfel tăcută. Mabel ședea în fotoliul ei preferat de lângă fereastră, încadrată de lumina care se filtra prin draperiile grele. Aruncă o privire de sus din cartea ei, neclintită, fața ei o mască perfectă de control rece. „Mamă, trebuie să vorbim”, spuse Gabriel, cu vocea încordată, cu