Sophie ținea o tavă plină cu cești de cafea, strecurându-se cu pricepere prin cafeneaua arhiplină. Locul zumzăia, iar Sophie abia avusese un moment să respire, cu atât mai puțin să se gândească la bărbatul ciudat și timid care zăbovise în cafenea în fiecare dimineață în ultima săptămână. Se așeza mereu la masa din colț de lângă fereastră, aruncând priviri în direcția ei când credea că nu se uită.