Rachel abia apucase să își tragă sufletul când soneria a sunat, sunetul tăind zumzetul confortabil al conversației din sufrageria ei. A schimbat o privire rapidă, nervoasă, cu Sophie, care i-a făcut un semn aprobator, și apoi s-a dus să deschidă ușa. Liam stătea acolo, degajat, dar șarmant fără efort, un zâmbet cald trădându-i buzele. „Hei”, a spus el, cu o voce joasă și liniștitoare. „Hei și ție”