„Bang! Bang! Bang!” Deodată, ușa camerei s-a deschis brusc cu violență. Un băiat frumos, cu ochelari cu rame negre și trăsături ascuțite și delicate, a năvălit înăuntru. Când l-a văzut pe tânărul leneș tolănit în scaunul său, fața i s-a întunecat instantaneu. S-a apropiat cu pași mari și a răcnit: „Charlie Tyler, cum îndrăznești să stai în scaunul meu și să folosești calculatorul meu? Nu-ți dai se