Apoi...
— Mi-ai distrus viața, nenorocito!
— Te rog, Jack.
Hohote de plâns. Zgomotul a ceva căzând și sticlă spărgându-se.
— Te rog, îmi pare rău.
Am strâns din ochi de durere. Era 7:30 dimineața. Devreme. Îl așteptam pe Felix să mă ia pentru școală și încercam să-mi mănânc micul dejun. Doar o banană. Devenea din ce în ce mai greu să înghit, cu sunetele astea răsunând prin casă.
Stăteam jos lângă
















