(Acum) — Tată, mă duc să fac cumpărăturile! am strigat în casă, ca să mă audă. Nu voiam să merg până la camera lui și să dau peste o scenă pe care nu voiam s-o văd. Uneori aducea femei acasă și situația devenea de-a dreptul stânjenitoare pentru toți trei. Și-a ițit capul din cameră. Deci nu avea pe nimeni la el azi. — Ia-mi niște țigări când te întorci, a spus el. — În regulă. Am dat din cap aprobator, iar tata s-a retras în camera lui. Deși relația noastră se deteriorase în ultimii câțiva ani, încă tânjeam după afecțiunea lui, după atenția lui. Făceam totul exact așa cum voia el. Încercam din răsputeri să nu-l scot din sărite, dar ne înstrăinaserăm atât de tare, încât nu cred că mai exista vreo cale de întoarcere. M-am schimbat în niște blugi și un tricou, apoi am ieșit. Vecinul nostru, Tommy, se oferise cu amabilitate să meargă cu mine, din moment ce avea și el nevoie să cumpere câteva lucruri. Era plăcut să am companie. Eu și Tommy eram aproape prieteni. Locuiește cu mama lui în apartamentul de lângă al nostru. Avem aceeași vârstă, și se purtase atât de frumos cu mine când ne mutasem prima dată aici, în urmă cu câteva luni. Cred că era singurul care fusese drăguț cu mine în acest loc. Tatăl meu... nu era prea iubit. Era mânios și impulsiv și se lua des la harță. Nu era prieten cu nimeni și trăia ca un singuratic. Reputația lui se răsfrânsese și asupra mea. În plus, tatei nu-i plăcea când socializam prea mult, așa că abia dacă ieșeam din casă, cu excepția momentelor când mergeam la muncă. Riscurile depășeau cu mult beneficiile. Singurul motiv pentru care puteam să-mi petrec timpul cu Tommy uneori era faptul că locuia suficient de aproape încât să pot minți că ies singură la plimbare, când de fapt eram cu el. Și pentru că era suficient de amabil să mă însoțească la treburi. Mă aștepta chiar în fața clădirii, în mașina lui, și m-am urcat în grabă înainte ca tatăl meu să mă poată vedea. A pornit motorul în momentul în care m-am așezat. Știa mersul lucrurilor la fel de bine ca mine. — Hei! l-am salutat eu veselă. Mersi că m-ai luat cu mașina. Tommy a rânjit. — Te acopăr eu! Avea mereu un rânjet pe față. Zâmbea și făcea glume tâmpite. Când eram cu el, râdeam mereu de cele mai banale lucruri. Adoram asta. — Cum e noul job? — Destul de bun, am ridicat eu din umeri. M-am gândit o secundă. Șeful e puțin... bădăran. Dar cealaltă menajeră e foarte de treabă, iar munca nu e prea grea pentru banii oferiți. — Mă bucur mult că l-ai obținut, Flo, a spus el. Acum poți să pui bani deoparte și să te muți curând. — Așa sper, am zis, ținându-mi pumnii strânși. Chiar au nevoie de un grădinar, de fapt, dacă te interesează. A clătinat din cap. — Tocmai am luat mai multe ture la cantină. Dacă lucrurile merg bine, s-ar putea să primesc o promovare, așa că vreau să mă concentrez pe asta. Dar mersi că te-ai gândit la mine, Flora. Mi-a ciufulit părul. Ești o scumpă. Uneori mă gândeam să-i spun lui Tommy despre toate – tot ce se întâmplase, despre viața mea de dinainte. Voiam să spun cuiva, oricui. Uram să port povara acestui secret, această greutate în inimă. Dar știam că să-i spun însemna doar să-l pun în pericol, și nu puteam face asta niciodată. Nu după tot ce făcuse pentru mine – sprijinul imens pe care mi-l oferise. Nu cred că aș mai fi fost în viață fără asta. — Ce mai face Lily? Ați mai ieșit? Lily e fata pe care a cunoscut-o pe o aplicație de întâlniri și cu care a ieșit de câteva ori. Tommy a ridicat din umeri. — E bine. A fost ocupată, dar cred că o văd săptămâna viitoare. S-a așternut tăcerea, înainte ca el să o rupă cu o întrebare. — Tu de ce nu încerci aplicația? O să ai o mulțime de pretendenți. Am chicotit. — Nu prea am timp de întâlniri. S-a încruntat. Am intrat în parcarea supermarketului și am coborât amândoi. În timp ce mergeam, el a continuat. — De ce? Nu te-am auzit niciodată vorbind despre cineva, sau ieșind vreodată în oraș. Îi refuzi pe toți cei care te invită. Ar fi frumos pentru tine să ai pe cineva, știi? Avusesem pe cineva. El fusese totul pentru mine. Îl avusesem din nou, dar acum nu mai reprezentam nimic pentru el. — Poate, am spus gânditoare. Nu sunt împotrivă. Doar că nu vreau să caut activ pe cineva. — Când a fost ultima dată când ai avut un iubit? Mi-am dat ochii peste cap. Eram la raionul de lactate și carne, și am început să-mi umplu căruciorul cu sticle de lapte și niște pui. Dacă stăteam să mă gândesc bine, nu avusesem niciodată un iubit. Când am ezitat, a făcut ochii mari. — Nu ai avut niciodată un iubit? — A fost cineva, am murmurat. În liceu. — Asta nu se pune. A clătinat el din cap. M-am uitat la el îngrozită, cred. Și cu neîncredere. Se punea. Bineînțeles că se punea. — De ce? A ridicat din umeri. Trecuserăm la raionul de legume, și a început să-mi umple căruciorul cu prea mulți ardei roșii. — Ești pur și simplu imatur la vârsta aia, cred. Sentimentele nu sunt reale. De ce spunea asta? Sentimentele pe care le aveam pentru Felix erau reale. Sentimentele pe care Felix le avea pentru mine erau reale. Nu putea să ștergă asta cu o afirmație despre imaturitatea adolescentină.