Praful de făină sclipea în lumina soarelui în bucătăria lui Felix. Felix, cu părul răvășit ca o căpiță de fân, alb de făină, chicoti în timp ce mai turna o cană plină ochi de făină în bolul care dădea deja pe afară.
— Mai puțin Muntele Fuji și ceva mai mult aluat de brioșe, te rog, l-am tachinat eu, ferindu-mă de un strop rătăcit de alb care mi-a aterizat pe nas.
— Hei, niciodată nu sunt destule b
















