De ce ar spune așa ceva? Sentimentele mele pentru Felix au fost reale. Sentimentele lui Felix pentru mine au fost reale. Nu putea să șteargă totul cu acea remarcă despre imaturitatea adolescenței. — A fost real, Tommy. Nu mi-am dat seama cât de aspru îmi era tonul până când ochii nu i s-au mărit puțin, iar el a făcut un pas înapoi. — Doamne, a ridicat el mâinile în semn de apărare. Scuze, Flora. N-am vrut să-ți atac relația. — Îmi pare rău, am mormăit eu. — Atunci, ce s-a întâmplat cu el? Mi-am umezit buzele înainte de a răspunde. — Noi, ăă... am oftat eu. Viața s-a întâmplat, cred. S-a încruntat, dar nu a insistat. Oricum, ce se întâmplase? Cum aș fi putut să condensez totul într-o singură propoziție, într-o mică explicație? Cum i-aș fi putut explica lui Felix fără să-mi dau toată viața peste cap? Eu și Tommy am împărțit o țigară înainte de a pleca spre casă. Mă apucasem de fumat acum câteva luni. Nu vrusesem, dar trecusem de la a fuma uneori cu el, la a-mi cumpăra propriul pachet. Știam că nu ar trebui s-o fac, dar era în regulă; oricum nu voiam să trăiesc atât de mult. M-am chinuit să duc singură sacoșele cu cumpărături în apartament, iar Tommy s-a oferit să mă ajute, dar a trebuit să-l refuz. Tata ar fi pus prea multe întrebări și ar fi scornit o poveste despre cum fac sex cu Tommy pentru bani sau vreo altă nebunie de genul ăsta. După ce am ajuns în sfârșit sus, am început să scot cumpărăturile și să le așez în frigiderul nostru mic, iar restul în dulăpiorul pe care îl numeam cămară. Puteam auzi televizorul urlând pe fundal în timp ce tata se uita la un meci de baschet. — Faci de mâncare? a strigat el din sufragerie. — Da, am strigat eu înapoi. Imediat, tată. Nu a răspuns, dar în câteva secunde l-am văzut intrând în bucătărie. A înșfăcat o sticlă de apă din frigider și a dat pe gât aproape jumătate din ea. S-a întors spre mine și a început să scotocească prin pachetele maro de pe blat. Nu i-am acordat prea multă atenție, crezând că doar caută ceva. — Unde-s țigările mele? Oh, nu. Am ridicat brusc capul pentru a-i întâlni privirea. — Îmi pare atât de rău, tată, am uitat. Mă duc să le iau acum. Îmi doream și îmi doream și îmi doream ca această mică greșeală pe care o făcusem să nu degenereze. Speram și mă rugam să treacă peste asta și să nu se transforme într-un moment în care se înfuria cumplit pentru un lucru mărunt, uneori fără niciun motiv aparent. — Ești atât de proastă, Flora, fir-ar a dracului. A întins mâna și m-a apucat de păr, răsucindu-și degetele în el. Am scâncit. — Tată, am șoptit. Îmi pare rău. Am uitat. N-am vrut, jur. Strânsoarea i s-a înăsprit și am scos un chițăit de durere. — Știu de ce ai uitat, a șuierat el printre dinți. Respirația îi mirosea a alcool. Whisky ieftin pe care îl bea mereu. — Pentru că făceai pe curva cu băiatul ăla, vecinul, fute-m-aș în el. Ți-ai desfăcut picioarele pentru el, nu? Tonul lui era dur, dar cuvintele și mai dure. Îți place să fii o târfă, nu-i așa? Ești exact ca mă-ta. O să te dai oricărui nenorocit care îți aruncă un ban. — Nu vorbi așa despre mama, i-am spus. Puteam suporta toate insultele pe care mi le arunca. Nu-mi păsa dacă mă făcea curvă, târfă, orice. Dar nu putea spune asta despre mama. Nu când ea îi dăduse totul. Și mai ales nu acum. Nu putea să-i profaneze și să-i necinstească memoria în halul ăsta. Ea nu merita asta. N-am văzut pumnul venind, dar l-am simțit. Oh, și încă cum l-am simțit. M-am îndoit de durere, ținându-mă de ochi, simțindu-i încă pumnul acolo. Simțeam cum îmi zvâcnește ochiul. Mă durea atât de tare, îngrozitor de tare. Abia am avut timp să se potolească durerea, înainte ca tata să mă înșface de braț, smulgându-l de la față, luându-mi și acea mică alinare. Mi l-a răsucit la spate, trăgându-mă aproape de el, până când mi-a șuierat în față: — Să nu cumva să-mi mai răspunzi, în pula mea. Ochiul drept îmi pulsa. Abia puteam vedea ceva – doar mici particule de lumină, la propriu ca și cum aș fi văzut stele verzi, și o ceață neagră. Știam că se va învineți. Trebuia să inventez o altă scuză. Cât machiaj puteam să pun? Câte vânătăi puteam să ascund? Tata mi-a dat drumul la braț și m-a îmbrâncit brusc, iar șoldul mi s-a izbit de blat cu o bufnitură. Super, încă o rană. Mi-am strâns șoldul cu mâna dreaptă și ochiul cu cealaltă. Tata a înșfăcat cel mai apropiat lucru pe care l-a găsit – era un pahar cu apă – și l-a trântit de podea. — Futu-i!