Acum
M-am uitat la ceasul de pe telefon: „E timpul și pentru prânzul domnului Corsino. Mă întorc după ce îi duc mâncarea. Doar două minute.” El a dat din cap, fără să-și ridice privirea din farfurie.
Abia mă mișcasem de pe scaun când o voce a răsunat: „Liam!”
Felix părea... furios.
Îi rostise doar numele și nici măcar nu țipase. Folosise doar un ton scurt, tăios, dar fusese suficient de înspăimânt
















