Stomacul Litei a profitat de acel moment liniștit dintre ei ca să urle de foame. „Și ăsta ar fi sunetul unui lup flămând”, a meditat el, retrăgându-se ca să o sărute pe frunte, „Hai, cina e deja pe aragaz.” „N-ar trebui să... știi... mă îmbrac?” Lita arătă spre corpul ei încă gol, acoperit doar de o pătură. „Eu, unul, n-am să mă plâng”, rânjetul lui larg și prădător o făcu să roșească, „Și oricum