Ascensorul era prea liniștit în drum spre hol. Nici măcar muzica nu reușea să-i calmeze iritarea. Dimpotrivă, muzica blândă nu făcea decât să-i amintească de trupul masiv aflat la câțiva centimetri distanță. O făcea să se simtă orice, numai blândă nu. Lita nu trebuia să-l privească pentru a ști că încă purta zâmbetul acela ironic și că ea voia să i-l șteargă de pe fața lui perfectă.
„Avem prima no
















