„Nu te uita atât de uşurat”, a pufnit Maxim în timp ce lua o furculiţă de mâncare, „Doar dacă nu te bucuri să arunci poate o privire asupra lui înainte să te scap eu de chinul *meu*. Deşi presupun că ar trebui să-ţi mulţumesc pentru că ţi-ai jucat rolul aşa cum şi Jasmine l-a jucat pe al ei.” „Nu e uşurare”, se uită Lita urât, arătându-i fiecare uncie de venin pe care o poseda, „E emoţie. O să te