Lita își împinse picioarele nesigure înainte prin hol, îndemnându-se să se echilibreze și să-și liniștească mintea. Încerca să nu pară prea interesată de celulele de lângă a ei, dar țipetele pe care le auzise în noapte erau greu de uitat. Erau țipetele unor femei cuprinse de o frică autentică. Nu țipete de durere neapărat, ci cu siguranță de teroare. Poate din cauza faptului că fuseseră speriate s
















