"Îmi pare rău," articulez cu greu, căutând alinare în brațele lui pentru ultima oară. Eu și domnul Phurry am fost tovarăși de băutură de ceva vreme. Teoretic, m-am lăsat luna trecută, după ce am ucis un grup de vagabonzi chiar în afara graniței orașului. Vine pe valuri. Impulsul de a ucide este urmat de durerea pe care nu mai vreau să o simt. Sunt cea mai bună vânătoare din forțe doar pentru că vreau ca oricine și orice să mă omoare odată pentru totdeauna. Dar încă nu l-am întâlnit pe nemernicul care să poată. Soarta nu mi-a acordat un singur moment de pace de atâta timp și vreau doar să se termine. Nu sunt suficient de puternică să o fac singură. Credeam că mama mea era slabă, dar de fiecare dată când stau în fața oglinzii, de fiecare dată când țin o armă, de fiecare dată când am ocazia să o fac, dau înapoi. Și mă gândesc la ea. Mă întreb, ce a făcut-o în cele din urmă? Ce a împins-o peste marginea pe care eu nu o pot depăși? Am întrebat piatra funerară de lângă tatăl meu de multe ori și am așteptat un răspuns. Niciodată nu vine. Mă uit la tavan toată noaptea, incapabilă să-mi închid ochii. Migrena orbitoare se instalează când răsare soarele. Nu-mi amintesc când am mâncat sau am dormit ultima oară. Jacob mă lasă afară dimineața după tura lui și ne duce pe amândoi înapoi acasă. În alee este un SUV negru. Unul care aparține Alfa și încep să implor universul ca Morgan să nu iasă din chestia aia ca să încerce să "repare" lucrurile. Este prea târziu de cinci ani. Timothy Grant, noul Beta oficial, iese în același timp cu mine. Scăp o ușurare. "Slavă Domnului," murmur pentru mine în timp ce mă apropii. "Ești aici ca să te asiguri că plec de aici repede?" "S-au schimbat planurile, Perry," suspină el și nu poate să-mi întâlnească privirea. "De ce nu intri și te cureți? Fă un duș și spală-te bine pe dinți. Trebuie să arăți prezentabil," "Ce se întâmplă, Beta Tim?" întreabă Jacob. "Nu sunt în măsură să spun, Jake," spune el încet. "E bine, Jacob. Oricum," Fac un duș și mă curăț cât pot de bine. Sunt îmbrăcată și în spatele SUV-ului cu Jacob urmând în spate. "Îmi pare foarte rău, Perry," spune Tim de pe scaunul din față. A trimis trei dintre cei mai puternici beta ai săi pentru mine. "Ce vrea? O execuție? Nu trebuia să mă fac frumoasă pentru asta, Tim," "Hai, Perry. Știi că a numi alfa și perechea lui curve nu este suficient pentru a fi ucisă," rânjește el. "Atunci ce vrea nenorocitul?" întreb eu în timp ce ajungem la casa haitei. Ceilalți ies mai întâi din mașină. SUV-ul este înconjurat. Inima începe să-mi bată puternic în piept în timp ce se întoarce să mă înfrunte. "Te vinde, Perry. Celui mai mare ofertant," "Ce?" Îmi țin ochii pe el. Își coboară privirea în timp ce unul dintre gardieni mă scoate din spate. "Nu," încerc să protestez, dar e prea devreme pentru rahatul ăsta. Nu am dormit de ceva vreme. Eram beată ca o scroafă acum câteva ore și lupul meu nu a fost de ajutor în afara vânătorii de mult timp. "Nu poți face asta," Brațele și picioarele mele sunt încătușate în timp ce încerc să dau gardienii de pe mine. "Ce naiba faci?" întreabă Jacob. "Luați-l," ordonă Tim. Unii dintre gardieni se duc la el. "Să nu îndrăznești să-l atingi. Tim, nu-l răni! Tim!" "Nu o fac. Promit," spune el în timp ce sunt târâtă înăuntru. "Dați-mi drumul, nenorociților," mârâi. Unul dintre ei alunecă și profit de ocazie pentru a-mi roti brațele în jurul următorului. Tim reușește să mă prindă de păr înainte să pot să ies pe ușă. Dau din picioare și țip în timp ce sunt târâtă în casa haitei. "Ajunge!" țipă nenorocitul de Alfa. Mâna lui se izbește de fața mea și cad în genunchi în timp ce sângele îmi inundă gura. "Vei fi întotdeauna cea mai mare curvă pe care am întâlnit-o vreodată," țip și scuip gura plină de sânge spre el. Dă înapoi ștergându-l cu dosul palmei. Cizma lui se ridică și mă lovește în stomac. Aerul este scos din mine și gem uscat în timp ce tequila amenință să iasă. "Lovituri cu piciorul unei femei în cătușe," râd. "O pizdă pe deasupra că ești o curvă. Ce tată grozav vei fi," "Ajunge, amândoi," o voce aspră îl oprește. Simt tremurul supunerii în corpul meu. Sunt obișnuită cu forța unui alfa. Sunt mai mulți care locuiesc aici. A trebuit să interacționez cu toți, inclusiv cu idiotul ăsta. Asta e mai mult decât atât. Mult mai rău decât un lup alfa. Un lycan. Un alfa sau poate, având în vedere forța care apasă asupra mea, ar putea fi chiar regele Lycan. Calvin apucă un pumn de păr și îmi ridică capul suficient de mult încât să mă poată privi în ochi. "Să vedem cât de mult o să mai vorbești când Lycanii își vor băga penisurile lor uriașe de monstru în ea," râde el. "Ți-au trebuit cinci ani ca să o faci pe Morgan gravidă. Probabil că atât de mic e al tău," zâmbesc. Dă înapoi ca să mă lovească din nou și mă pregătesc, dar lovitura nu vine niciodată. Mă uit în sus și văd că Lycanul ține brațul lui Calvin. "Dă-i drumul. Acum îmi aparține. Dacă o mai rănești, voi lăsa Beta-ul meu să facă ce vrea cu oricine consideră potrivit aici," Calvin și eu ne întoarcem să vedem un bărbat negru uriaș zâmbindu-i lui Calvin înainte ca Beta Lycan să-și îndrepte atenția spre Morgan, care stă cu mama lui Calvin. El îmi dă drumul imediat și râd din nou. "Nu poți face asta," țipă Jacob din spatele meu. "Perry nu ți-a făcut nimic rău, nenorocitule," "Jake, oprește-te," mă uit înapoi la el. "Nu," clatină din cap. "Nu, nu se poate termina așa. Refuz să văd perechea fiului meu așa. Vom pleca, Alpha Calvin. Nu ne veți mai vedea niciodată. Dă-i drumul," "Aduceți-l pe bătrân cu noi," ordonă Lycanul. "Nu, lasă-l în pace," încerc să mă ridic și mă împiedic. O mână îmi apucă gâtul și sunt ridicată până când stau pe vârfuri. "Nu ai dreptul să faci cereri, lup mic," mârâie el în urechea mea. Totul din mine țipă: fugi. Așa că stau foarte nemișcată. "Ți-ai lipsit de respect alfa-urilor tale suficient de mult. Te-ai făcut aruncată afară din haita ta. Rebeliunea aia din tine se oprește aici. Cum te cheamă?" "Perry," "Pardon?" mârâie el trăgându-mă mai aproape de el. "Vrei să spui asta din nou? Corect, te rog," "Mă numesc Pernicious Phurry, domnule," răspund formal. "Acesta este un nume foarte intrigant, Pernicious Phurry. Numele tău de acum înainte va fi Perry Prince," "Cer să păstrez numele de familie al perechii mele, domnule. Este tot ce mi-a mai rămas din el," îmi țin ochii pe podea. "Nu e o cerere, doar o rugăminte," "Ai spus că nu are pereche," se uită înapoi la Calvin. "Are. Perechea ei a murit acum cinci ani. Pe vremea când Liam asalta ținuturile haitei căutându-și perechea," "Înțeleg," dă din cap. "Două sute de mii este atunci," lupul meu se agită în mine la menționarea cât valorează viața mea pentru nemernicul ăsta. "Îți dau cincizeci pentru bătrân," "Da, bine," este de acord Calvin. Lycanul îmi dă drumul și se duce la Calvin. Ochii mei aterizează pe Morgan. Plânge din nou. Asta face mereu. Fosta Luna Catherine se pune în fața ei ca să o blocheze de la vederea mea. "Ai fost avertizată," spune Catherine cu lacrimi șiroind pe față. "Ai făcut o afacere bună acolo, Luna Catherine. O chilipir. Tot ce te-a costat a fost două sute cincizeci de mii. Ah, da, și toată viața mea," râd. "Sper ca bebelușul ăla să ardă nenorocitul ăsta până la pământ," "Nu vrei să spui asta," plânge Morgan. "Oh, ba da. Cu fiecare bucățică din ceea ce a mai rămas din sufletul meu, Morgan. Bucură-te de fericirea ta cât durează," "Să mergem înainte să spui ceva cu adevărat stupid," Lycanul mă apucă de braț și începe să mă împingă înapoi pe unde fusesem târâtă. Jacob și cu mine suntem împinși pe bancheta din spate a unui SUV. "Dar lucrurile noastre?" întreabă Jacob. "Voi trimite după ele," promite Lycanul. Se uită între noi doi și suspină. "Uită-te la mine, Perry," când nu mă mișc, mă apucă de bărbie și mă forțează să mă uit la el. "Dacă moartea e ceea ce vrei, ești norocoasă," "Bine. Să sperăm că îți scoți banii," îi întâlnesc privirea. Nu am mai văzut ochi ca ai lui. Sunt o nuanță frumoasă de violet moale. Aproape că strălucesc pe contrastul cerului gri furtunos din spatele lui. "Poate că tu ești monstrul care mă poate trimite acasă în cele din urmă,"