Perry Persoana care se uită înapoi la mine este cineva complet nou. Mă doare peste tot. Laura și echipa ei de curățenie au făcut o curățenie profundă. Am fost ceruită în locuri unde nu am mai fost ceruită niciodată. Pielea mea strălucește de la toate uleiurile și rahaturile pe care mi le-au pus. Așa am ajuns pe podeaua rece, uitându-mă la tavanul cu oglinzi. "Perry," Regele Lycanilor bate la ușă. "Dă-mi un minut," gem eu. "Silas este aici," "Și asta ar trebui să însemne ceva pentru mine? Cine naiba e Silas?" "Beta-ul meu," mârâie el. Tipul adoră să mârâie. "Vin într-un minut," îmi frec fața și mă ridic. Mă uit la hainele de pe tejghea și mă gândesc să le leg împreună ca să fac o frânghie. Cred că bara de duș aurie este suficient de sus ca să mă ajute acum. Mă îmbrac cu colanții negri și bluza neagră cu mânecă lungă furnizate. Gem la rochia de catifea cu bretele de salopetă. "Serios?" Dau ochii peste cap și îmi bag picioarele prin ea. Trebuie să mă unduiesc un pic ca să o trag peste fund. Încrucișez bretelele pe spate și le prind cu catarame. Abia atunci văd că mi s-a oferit și lenjerie intimă. Mă uit în jos la setul asortat și îl împing în chiuvetă înainte de a deschide ușa. Regele Lycanilor este un bărbat imens. Trebuie să aibă aproape doi metri și jumătate înălțime, pentru că eu am aproape doi metri și el mă domină. Adică, are sens. Laura și compania erau cam de aceeași înălțime cu mine sau mai înalți. M-au făcut să mă simt mică. E amuzant pentru că în Red Wood, eu eram întotdeauna cea mai înaltă fată din cameră. Părul lui este la fel de interesant ca ochii lui. Este gri închis, aproape metalic. Pielea lui este bronzată, dar există o urmă de ceva care îi dă o strălucire cu adevărat înfricoșătoare. Constituția lui este sublimă. Tipul ăsta a fost făcut să fie prădătorul care se presupune că sunt Lycanii. Mă întreb cum arată în forma lui de lycan. Pun pariu că e terifiant. "Arăți mult mai bine," "Sper că da. Mă simt ca și cum aș fi fost jupuită de piele și apoi cusută la loc. Mulțumesc pentru asta," "Cu plăcere," spune el, uitându-se peste umărul meu. Mă uit înapoi și apoi în sus la el când se uită la lenjeria intimă nouă care stă acolo. "Nu ești fan?" "Prea multă dantelă," dau din umeri. Nu am de gând să-i spun că nu m-am obosit să verific ce era disponibil. "Am notat," dă el din cap. "Vino. Lasă-mă să ți-l prezint pe Beta-ul meu," "Ai un alfa?" întreb eu. "Am peste două sute de alfa. Niciunul dintre ei nu ar fi fericit să lucreze pentru mine aici. Nu suntem ca lupii. Alfilor noștri le place să distrugă lucruri. Un rege bun nu le-ar nega asta," Un rege bun. Vom vedea noi asta, tip mare. Silas este bărbatul mare de ciocolată neagră care m-a escortat în Jeep în această dimineață. Este puțin mai scund decât Regele însuși. Părul lui este tuns scurt și are acești ochi verzi electric frumoși. La fel ca Regele său, Silas este un bărbat foarte frumos. Îmbrăcat într-un costum de afaceri care arată foarte scump. "Acesta este Silas Jones. Silas, aceasta este Pernicious, ea va fi noua noastră regină interimară," ne prezintă el. "Prefer Perry. Nimeni nu-mi spune Pernicious," spun și întind mâna. El zâmbește și o ia. Mâna mea arată atât de mică în a lui. "Poți să-mi spui Sigh," dă el din cap. "Am auzit că te pricepi la finanțe," "Corect. Am auzit că ești ok," "Asta e o exagerare," dă el din cap. "Familiarizați-vă, Sigh. Am pregătiri de făcut. Spune-i ce trebuie să știe," spune Regele Lycanilor fără să-și ridice ochii de pe telefon. "Dă-i informațiile mele în cazul în care are nevoie de ceva de la mine. Lasă-o să-l vadă pe Bătrân," "Da, domnule," a fost de acord Silas fără ezitare. "Uitați ceva?" îl opresc. Se oprește și se întoarce spre mine. "Ce?" întreabă el. "Numele meu este Perry. Acesta este Silas," îi arăt beta-ul său. "Și tu ești?" "Nu știi cum mă cheamă?" "Nu aveam idee cine ești până în această dimineață," dau din umeri. Silas își strânge buzele și se uită în altă parte. "Cam arogant din partea ta să presupui că toată lumea știe cine ești," "Ai o gură foarte lipsită de respect, lupule mic," mârâie el. "Repară asta," Tot nu-mi spune numele lui când pleacă. "Jonas Zachary Prince," mă informează Silas. "Nu aș fi ghicit niciodată asta. Cred că nu am mai întâlnit pe cineva pe nume Jonas până acum," Mă conduce prin casa clanului, oferindu-mi un tur ca să câștige timp pentru ca cineva să adune lucrurile de care am nevoie. Locul ăsta nu e o casă. E un castel adevărat și aș fi știut asta dacă aș fi fost suficient de bine ca să mă uit în sus la el când am ajuns. Acum că am băut apă, electroliți și am mâncat. Mă simt mult mai bine și îmi analizez corect împrejurimile. Castelul este sculptat în partea laterală a unui deal masiv de la țară. Din camera mea, am o vedere spre curte, dar acea vedere mică nu face dreptate măreției acestui loc. Are douăsprezece etaje de eleganță. Structura în stil medieval a fost modernizată. Pereții au fost refăcuți pentru a controla temperatura. Mobilierul victorian variază în culoare la fiecare etaj. Primul este o nuanță verde închis de pădure. Există portrete masive ale foștilor regi și regine peste tot. A spune că locul ăsta e o operă de artă e puțin spus. Tipul ăsta e un rege adevărat. O rasă pe cale de dispariție blocată într-o eră în care tradițiile sunt toate zdrobite de tehnologie și societatea mainstream. Săracul nenorocit. Nu înțeleg cum a putut cineva să intre în locul ăsta ca să ajungă la partenera lui. Unde era el? Unde erau gărzile? Cine era responsabil cu protejarea ei? Când ajungem la ultimul etaj, există o secțiune complet închisă cu o baricadă de mobilă și alte nimicuri ciudate. "Ce-i asta?" întreb eu arătând spre ea. "Ți-am arătat sute de ani de istorie și asta îți stârnește interesul?" Silas zâmbește. "Adică, e singurul loc din tot palatul care nu e lustruit," șterg un vârf de deget de praf ca să i-l arăt. "Este vechiul studio al Doamnei Eva. Era artistă. Astea sunt toate lucrurile care i-au aparținut. Jonas a adus tot ce a pictat și a sculptat ea aici, ca să nu mai fie nevoit să se uite la ele niciodată. Tu ce ai făcut cu lucrurile partenerei tale?" "Huh? Eu um- eu le-am adunat pe gazonul Alfa și le-am dat foc. Beam, beam," unele dintre lucrurile astea arată ca și cum ar aparține unui muzeu. "Cum a mers asta pentru tine?" "Ei bine, i-am furat camionul și am fost urmărită prin oraș. Am ajuns la știri înainte ca camionul să fie distrus și am fost arestată. Nu au depus acuzații. Tot ce am primit a fost o palmă peste mână și muncă în folosul comunității timp de o lună," "Incendiere și furt de mașini. Ai fi fost plecată de aici înainte să poți da foc gazonului ăla," "Asta încercam să fac, dar vinovăția este o emoție foarte puternică," "Ești o scorpie rea," râde el. "Habar n-ai, Silas. Am învățat de la cei mai buni," "De la părinții tăi?" "De la partenerul meu,"