— Ești încă supărat? îl întreb. Tresare brusc și se îndepărtează instinctiv de mine.
— Jonas, reacția lui o îngrijorează pe mama lui, care se ridică.
— M-ai speriat, răcnește el. Puteam să te rănesc.
— Îmi pare rău, mă dau înapoi, urmărindu-i ochii cum se fac negri ca smoala. Se întoarce și se îndreaptă. Își pune mâinile pe cap, ca și cum ar încerca să-și pună capul la loc. Voi încerca să nu mai f
















