*Sephie* După scurt timp petrecut cu Max, obrajii începeau să mă doară de cât râsesem. Ne-am reluat rapid vechile obiceiuri, ca și cum nu aș fi dispărut pur și simplu o săptămână întreagă fără nicio explicație. Din când în când, aruncam o privire spre Adrik. Mă privea mereu, cu zâmbetul lui șiret pe față. Am observat cum una dintre chelnerițe încerca disperată să-i atragă atenția de câteva ori. Se