*Adrik* Misha a ieșit afară. Fața îi era roșie și ochii-i lăcrimau, dar arăta mai bine decât o făcuse de la bal. Am ridicat o sprânceană spre el. El mi-a pus mâna pe umăr, „Te cheamă.” „Ești bine, puștiule?” am întrebat. „Da, șefu’. Mai bine decât bine. Nu știu cum face, dar știe întotdeauna exact ce să spună.” I-am pus mâna pe umăr cu o privire complice. Am intrat înăuntru și am găsit-o luând un