Agora era uluitoare. Poiana arăta ca o carieră naturală de piatră, dacă avea vreun sens. Stâncile erau eșalonate în jos spre nivelul inferior, ca niște trepte, și se umplea deja cu haita. Era o potecă ce înconjura peretele lateral al craterului până se termina în partea de jos, unde aștepta un scaun, sau ar trebui să spun, un tron. Era unul mai mic lateral, pe care puteam doar să presupun că era p