Am stat la ușă câteva secunde, oscilând între a-l părăsi sau a mă întoarce să-l implor să mai rămân puțin. Dar știam că, odată ce se hotăra, se va ține de cuvânt. Și chiar în secunda asta, se decisese, pentru că se întâmpla ceva acasă. Mi-am lăsat mâna și m-am întors, simțindu-mă ca o zdreanță, dar oferindu-i spațiul de care avea nevoie. Ura când plecam înapoi la mama, la fel și eu. Am scos un oft