„Amy…” o voce se auzi, dar părea îndepărtată. M-am uitat în jur în poiană și tot ce puteam vedea erau Megan și Nix, așteptându-mă cu răbdare. „Amy!” Vocea era mai insistentă, mai aproape, dar tot nu era nimeni altul decât noi trei. „Cine e?” M-am uitat la lupoaicele mele și păreau să dea din umeri. „AMY!” Am tresărit, ochii mei deschizându-se brusc și era tatăl meu la marginea poienii, plimbându-s