Max o privi pe Georgia cu scepticism: „Da, camere, la plural. Am rezervat câte o cameră pentru fiecare dintre noi.” Georgia se lăsă pe spate în scaun, încercând să nu-și arate dezamăgirea. „De ce ar trebui să mă deranjeze atât de mult?”, se întrebă ea. „Nu suntem împreună.” Inima încă îi era grea și își ținu privirea ațintită asupra peisajului familiar. Georgia oftă: „Mi-a fost dor de locul ăsta.”